Runda a treia din UEFA Champions League a adus 74 de goluri în 18 meciuri, o medie de 4,1 pe partidă, și multe subiecte de discuție. Cea mai mare surpriză a venit de la Como, care a învins-o categoric pe Manchester United și a pus sub semnul întrebării viitorul lui Michael Carrick.
Paris Saint-Germain a învins Barcelona, Real Madrid a trecut de RB Leipzig, Liverpool de Villarreal, Real Betis de Feyenoord, iar Aston Villa de Viking FK. Toate cele cinci echipe rămân cu un parcurs perfect, 3-0-0. Cealaltă partidă mare a săptămânii, Bayern Munchen – Arsenal, s-a încheiat 2-2 pe Allianz Arena, iar Bukayo Saka a părăsit terenul accidentat la scurt timp după start.
Va regreta PSG ritmul impus în duelul cu Barcelona?
PSG a câștigat 4-2 pe teren propriu, dar a plătit un preț greu. Ousmane Dembélé a ieșit șchiopătând după doar 20 de minute, iar Marquinhos și Khvicha Kvaratskhelia au ieșit accidentați în minutul 60. Kvaratskhelia, unul dintre cei mai buni jucători ai lumii, a fost între timp indisponibilizat pentru restul sezonului din cauza unei rupturi de ligamente încrucișate.
Părerea dominantă este că Luis Enrique nu are de ce să regrete. Accidentările pot apărea oricând, inclusiv în meciul de duminică din Ligue 1, la Lyon. Tehnicianul și-a menajat și rotit vedetele pe tot parcursul sezonului. A fost o ocazie rară ca titularii să întâlnească o adversară capabilă să-i pună în dificultate, iar partide cu Barcelona sau Manchester City le aduc mult mai mult decât cele cu Le Havre sau Auxerre.
PSG are și luxul de a-și odihni jucătorii în campionat pentru a fi la cel mai bun nivel în Liga Campionilor, o abordare care a dat roade în ultimele sezoane. Contează și faptul că parizienii au câștigat Ligue 1 cu doar șase puncte avans și au urcat pe primul loc abia la jumătatea lui ianuarie. O înfrângere la Lyon i-ar putea coborî pe locul șase.
Pierderea lui Kvaratskhelia rămâne totuși un șoc. Un analist îl consideră cel mai bun extremă stânga din lume și unul dintre primii zece fotbaliști ai planetei. Stilul intens al lui Luis Enrique cere profunzime, iar PSG a rămas fără cel mai bun jucător de bandă. Există soluții: Désiré Doué continuă să crească, iar în vară echipa s-a întărit pe acest sector, cu Maghnes Akliouche, Ferran Torres și Mika Godts. Alți jucători ar fi mai greu de înlocuit, printre ei fundașul central Willian Pacho și mijlocașul Vitinha. PSG rămâne favorită la păstrarea trofeului.
Liverpool sub Iraola: rezultate reale sau iluzie?
Liverpool a câștigat cu 4-3 cu Villarreal, după ce a fost condusă cu 2-0 din greșeli proprii și a marcat patru goluri la rând. Echipa are parcurs perfect în Liga Campionilor și a pierdut o singură dată în toate competițiile în acest sezon, cu Manchester City. Mai mulți jucători de top, printre ei Bradley Barcola, Florian Wirtz și Alexander Isak, nu și-au arătat încă adevărata valoare. Dominik Szoboszlai are probleme fizice, iar postul de fundaș dreapta rămâne nesigur, deși Ronald Araújo se descurcă bine ca soluție de urgență.
Părerile converg spre ideea că echipa lui Andoni Iraola este încă un proiect în lucru. Liverpool pare cu un nivel sub vârful Europei și a jucat slab în prima jumătate de oră cu Villarreal. Probabil nu are încă forța necesară pentru titlul în Premier League, poate nici pentru Liga Campionilor, deși în Europa nu poate fi niciodată exclusă. Iraola implementează un sistem nou cu jucători care se acomodează unii cu alții, așa că este nevoie de răbdare, mai ales după problemele recente cu accidentările.
Marea veste pozitivă, în afară de cele trei puncte, este Rio Ngumoha. La doar 18 ani, el a oferit cea mai completă prestație în tricoul lui Liverpool, de data aceasta pe flancul drept. Asta contează pentru că echipa a început sezonul cu patru extreme care preferă toate partea stângă, iar Iraola a încercat deja mai multe variante pe dreapta, printre ele Cody Gakpo și Víctor Muñoz. Ngumoha pare cel care poate rezolva problema, deși nu trebuie pusă prea multă presiune pe un jucător atât de tânăr.
Un alt argument este că Iraola nu este genul de antrenor care aduce rezultate imediate. La Bournemouth, echipa a strâns doar trei puncte în primele nouă meciuri sub conducerea lui, apoi a urcat sezon după sezon, de pe locul 11 pe 9, apoi pe 6. La Liverpool a moștenit un lot construit slab, cu jucători care nu se potrivesc neapărat ideilor lui. Virgil van Dijk va pleca probabil, iar atacantul principal Hugo Ekitike lipsește până la începutul anului viitor. Iraola a mai trecut însă prin asta: la Bournemouth a pierdut trei din patru fundași într-o singură vară și a revenit mai puternic.
Există și semne bune: Ryan Gravenberch învață mult chiar și când joacă slab, Jérémy Jacquet prinde încredere, iar Muñoz arată utilizabil. O echipă „adevărată” a lui Iraola nu va fi văzută însă mai devreme de un an. Un alt punct de vedere spune că Liverpool traversează o perioadă de tranziție, nu va concura cu Arsenal și Manchester City la titlu, dar este spectaculoasă în ofensivă și marchează de obicei mai mult decât primește.
Carrick, demis acum sau după pauza internațională?
Manchester United a pierdut cu 4-1 pe terenul modestei echipe Como, iar după meci jucătorii și-au făcut reproșuri publice. Căpitanul Bruno Fernandes a pus deschis la îndoială tactica lui Carrick. Săptămâna trecută, Lisandro Martínez își exprimase deja nemulțumirea.
Analiștii cad de acord că vina nu aparține doar lui Carrick, dar îi atribuie o responsabilitate mare. Echipa nu este bine construită și nu funcționează, deși ar putea arăta mult mai bine cu lotul actual. United a încheiat vara fără un fundaș stânga și fără un atacant, dar a adus mijlocași valoroși care joacă foarte slab. Youri Tielemans, până de curând unul dintre cei mai buni mijlocași din Premier League, pare acum departe de nivelul lui. Dacă el se chinuie, logica spune că și Andrey Santos trebuie judecat mai îngăduitor.
Un alt argument vizează condiția fizică: jucătorii lui United nu arată bine pregătiți, iar statisticile lor de alergare sunt printre cele mai slabe din Premier League. Asta ține de antrenor și de staff. Lotul are și prea mulți jucători fie insuficient de buni, fie prea în vârstă, unii, ca Luke Shaw, rămași încă din vremea lui Louis van Gaal (2014-2016).
Se aud voci care cer plecarea lui Carrick, pentru că nu ar avea calibrul necesar pentru un club de talia lui United și pentru că, în opinia lor, un antrenor interimar nu funcționează niciodată permanent. Ca soluție, cineva îl propune pe Antonio Conte, pentru a aduce condiție fizică, organizare și disciplină. Alții rămân sceptici: Conte ar pune cu siguranță paprika în poveste, dar uniunea s-ar termina probabil prost.
Argumentul cu antrenorii interimari a primit o contrapondere puternică. Roberto Di Matteo a câștigat Liga Campionilor, Zinedine Zidane a câștigat trei, iar Hansi Flick a luat Tripla și merge bine acum la Barcelona. Tony Barton a câștigat Cupa Campionilor cu Aston Villa, Edin Terzic a câștigat Cupa Germaniei și a ajuns în finala Ligii Campionilor, Garry Monk a dus Swansea pe locul opt după ce a înlocuit-o pe Laudrup, iar Chris Coleman a terminat pe nouă cu Fulham. Replica: Di Matteo a plecat la câteva luni după ce semnase un contract nou, soarta care îl așteaptă și pe Carrick.
Cei care îi sunt favorabili exemplelor observă că toți acești antrenori au avut fie jucători excepționali, fie un club foarte solid, fie ambele. United nu are nici una, nici alta. Salt prea mare pentru Carrick, adaptarea la meciurile din mijlocul săptămânii e dificilă, iar jucătorii aleargă vizibil în ritm redus. La un meci atât de important, singurii jucători seniori de câmp de pe bancă au fost Joshua Zirkzee, Amad Diallo și Carlos Baleba.
A doua întrebare privește clubul însuși, iar aici Martínez a avut dreptate: există probleme serioase de comunicare și lipsă de direcție. Nu e vorba doar de piața transferurilor și de alegerile lui Jason Wilcox, ci de responsabilitate și viziune, iar remedierea nu va fi rapidă. În plus, mulți suporteri ai lui United ar fi mulțumiți ca Carrick să câștige Liga Campionilor și apoi să fie demis.
Remiza dintre Bayern și Arsenal: ce spune despre șansele la trofeu?
Bayern și Arsenal au oferit un 2-2 spectaculos, cu trei goluri frumoase. Arsenal a evoluat aproape la capacitate maximă, fără William Saliba. Bayern a mers fără Joshua Kimmich, Michael Olise (suspendat) și Jamal Musiala, iar Luis Díaz a intrat din postura de rezervă, dar a ieșit accidentat.
Arsenal pare echipa mai mulțumită, nu doar pentru că a egalat târziu, ci și pentru că a arătat din nou maturitate în deplasare și cât de greu de învins este în Europa. Pierderea lui Saka după aproximativ 10 minute a fost o lovitură, dar Eberechi Eze s-a descurcat bine la intrare, iar lotul londonez este făcut să facă față accidentărilor. Arsenal a revenit la varianta din sezonul trecut, cu echipa compactă și joc în tranziție. Nu este abordarea pe care ar vrea s-o folosească în fiecare meci nici Mikel Arteta, dar a fost cea potrivită în deplasare. Alegerea lui Viktor Gyökeres a fost corectă: pasa dată pentru golul lui Declan Rice nu e sigur că ar fi reușit-o Kai Havertz.
Bayern are motive de dezamăgire, pentru că a condus cu 2-1 acasă în repriza a doua și nu a câștigat, iar Vincent Kompany nu va fi mulțumit de gestionarea acelei faze. Absențele au cântărit însă mult. Lipsa lui Kimmich s-a simțit: Tom Bischof este foarte bun, dar încă departe de leadershipul lui. Alphonso Davies a arătat că poate încă face față ca extremă, iar lipsa lui Olise a lăsat un gol mare. Ambele goluri de deschidere au venit din pase excelente în tranziție, de la Martin Ødegaard și, mai ales, de la Harry Kane. Arsenal l-a neutralizat pe Bayern, dar nu și pe Kane care coboară și găsește extremele lansate.
Există și părerea că Bayern are lotul mai bun, mai multă flexibilitate tactică și un finalizator, Kane, exact ce îi lipsește lui Arsenal pentru a face pasul următor. Bayern ar fi ajuns în finală sezonul trecut dacă nu întâlnea PSG în semifinale. În această viziune, PSG, Bayern și Barcelona sunt peste restul, iar Arsenal e în grupa imediat următoare. Arteta ar trebui să adauge varietate și aventură în joc.
Rezultatul convine tuturor: Bayern vrea să câștige acasă, dar cu atâtea absențe și într-o fază a ligii, remiza e acceptabilă. Ceea ce îl îngrijorează cel mai mult pe Arteta nu sunt punctele pierdute, ci gravitatea accidentării lui Saka.
Alte momente care au atras atenția în Matchday 3
Manchester City a învins-o pe AEK Atena cu 5-1, în mare parte datorită unui grup de produse ale academiei. Phil Foden a fost starul serii, cu un hat-trick, și i-a arătat antrenorului Enzo Maresca că are foc în el. Două dintre goluri au venit din pasele lui Rico Lewis. Floyd Samba, 17 ani, a obținut lovitura liberă care a declanșat totul, iar mai târziu, Ryan McAidoo și Kaden Braithwaite, ambii de 18 ani, au intrat și au avut impact. McAidoo a pasat la al treilea gol al lui Foden.
Prezența slabă la Etihad a stârnit însă îngrijorare. Meciul cu AEK a avut o asistență oficială de 40.042 de spectatori, în timp ce partida lui United cu Sabah FK de luna trecută a strâns 73.685 la Old Trafford. Numărul mare de locuri goale arată dimensiunea relativ redusă a bazei de fani a lui City, care nu se potrivește cu veniturile comerciale comparabile cu cele ale Realului și mai mari decât ale lui United. Nu e nicio rușine în asta, dar un club care se declară putere globală trebuie să umple stadionul, ca Real, United, Liverpool și Bayern.
În preajma galei Balonului de Aur de luni, Harry Kane a arătat din nou de ce este un candidat serios. Chiar și nu în cea mai bună formă în remiza 2-2 cu Arsenal, a marcat un gol și a oferit o pasă decisivă: a pasat excelent pentru Davies și a transformat cu sânge rece o lovitură de la 11 metri. Precizia pasei lui a fost atât de mare, încât într-o altă seară putea încheia cu trei assisturi. Gala are loc la Londra.
Un alt punct de interes este Como. Nico Paz ar putea intra acum în aproape orice echipă din lume. Italienii au jucat fără trei titulari, Trevoh Chalobah, Assane Diao și Moise Kean, iar ultima dată când United a primit patru goluri într-un meci a fost în mai 2025, la Brentford. Cesc Fabregas face o treabă reală, deși Como a cheltuit peste posibilități și va plăti probabil un preț usturător pentru regulile de fair-play financiar. Jucătorii de pe teren sunt în mare parte tineri sau fotbaliști de mijloc care au renăscut sub conducerea lui.