Enzo Fernandez și Elliot Anderson au costat fiecare peste 100 de milioane de lire sterline, iar pauza pentru echipele naționale vine la momentul potrivit pentru Enzo Maresca, care are de rezolvat problemele tot mai vizibile din lotul lui Manchester City.
Italianul a debutat excelent după ce a preluat echipa de la Pep Guardiola în vară. Sub conducerea lui, clubul a obținut un record de șapte victorii consecutive la începutul sezonului din Premier League. Au urmat însă trei înfrângeri la rând, iar City a ajuns cu șase puncte în spatele liderului Arsenal, care arată impresionant în încercarea de a-și apăra titlul.
În septembrie, s-a anunțat căași City a fost găsit vinovat de încălcarea regulilor financiare ale Premier League. Meciurile au continuat, iar clubul așteaptă rezultatul apelului. Cu sancțiunile posibile plutind deasupra echipei, întrebarea este dacă rezultatele slabe din campionat se datorează unor probleme psihologice sau unor greșeli tactice pe care Maresca trebuie să le corecteze.
Renumitul psiholog sportiv Dr Paul McCarthy are 25 de ani de experiență în domeniu, lucrând cu cluburi de top din Anglia, Scoția, Germania și Franța.
McCarthy lucrează atât cu viața personală, cât și cu cea profesională a jucătorilor și susține că amândouă influențează modul în care aceștia joacă pe teren. Când situațiile devin tulburi, specialistul spune că trebuie să „asamblezi un puzzle”.
„Jucătorii sunt ca toți ceilalți. Vorbesc despre ce se întâmplă în viața lor și despre subiectele de actualitate, mai ales despre evenimente incerte”, spune McCarthy.
„Asta generează comunicare, multe povești și zvonuri, iar în timp, dacă există suficiente înfrângeri, eficacitatea colectivă scade adesea.”
„Eficacitatea colectivă reprezintă convingerea unui lot că poate face ceea ce trebuie pentru a câștiga. Din cauza succeselor din trecut, această convingere este adesea zdruncinată de înfrângerile consecutive.”
„Incertitudinea duce la lipsa controlului perceput”
City a fost lider după un start fără greșeală, dar acum a coborât pe locul al treilea, în spatele Arsenal și Brighton.
După anunțarea verdictului de vinovăție în pauza internațională precedentă, echipa lui Maresca a câștigat primul meci de după pauză, pe terenul lui Liverpool, care a jucat zece oameni, apoi a trecut cu greu de Ipswich, pe Etihad Stadium.
Ulterior, City a pierdut în fața celor de la Aston Villa, Brighton și Nottingham Forest. Problemele defensive au ieșit în evidență, iar greșelile individuale s-au dovedit costisitoare.
În primele șapte meciuri ale sezonului, City nu a primit gol din cauza erorilor individuale. În ultimele trei partide, situația s-a schimbat dramatic, deoarece patru greșeli ale jucătorilor au dus la goluri.
City a primit 13 goluri în 10 meciuri de campionat, cel mai mare număr la această etapă a unui sezon din 2008-09, când încasase 16. Această cifră a ridicat semne de întrebare privind soliditatea defensivă a echipei.
Întrebat dacă incertitudinea legată de procesul de apel poate afecta concentrarea jucătorilor, McCarthy răspunde: „Da, ar fi o reacție umană foarte firească.
Când oamenii nu sunt siguri de viitorul lor, incertitudinea duce la lipsa controlului perceput. Incertitudinea este adesea mai stresantă decât veștile proaste, iar cercetările arată asta.
Cât timp așteaptă și nu știu rezultatul, nu își dau seama unde se află, iar pentru mulți există această lipsă de control. Vin la antrenamente, joacă meciurile, dar situația este în afara responsabilității lor.”
„Anderson nu poate rezolva singur construcția jocului”
La Chelsea, Maresca și-a explicat tactica într-un videoclip pentru NBC Sports. Echipa trecea de la forma 3-2-2-3 la 3-1-6, mutându-l pe unul dintre jucători în atac, după ce recupera mingea.
El a explicat că folosirea a șase atacanți a fost o tactică pe care a aplicat-o împotriva lui Inter Milano, pentru a depăși numeric linia de trei apărători a adversarului.
În acest sezon, a adoptat mai constant formația 3-1-6, renunțând la al doilea mijlocaș defensiv în favoarea unui mijlocaș ofensiv suplimentar.
Având o echipă plină de jucători de calitate, există logica dorinței de a juca mai agresiv și mai ofensiv. Totuși, eficiența tacticii depinde de abilitățile jucătorilor care o execută.
În posesie, City a arătat în acest sezon adesea ca o formație 3-1-5-1 sau 3-1-6, iar Anderson joacă de obicei ca mijlocaș defensiv.
Marile întrebări vizează tocmai Anderson și partenerii lui de la mijloc.
Anderson este, în mod natural, un mijlocaș mai mobil, care se bazează pe forța fizică. La Nottingham Forest, apăra intens, presa sus și larg și participa la atacuri. În acest sezon, Maresca și staff-ul său au încercat să-l transforme într-un mijlocaș de bază, după plecarea lui Rodri în vară.
Învățarea acestui rol va necesita timp, la fel cum s-a întâmplat și cu Rodri, când a sosit la club.
Nu este problematic în sine să încerci să antrenezi un jucător pentru un rol-cheie, dar City a fost expusă la mijlocul terenului mai des în ultimele meciuri.
Anderson, care a impresionat în general, a rămas fidel obiceiului său: iese din poziția de mijlocaș defensiv pentru a presa sau a urmări adversarii, încercând adesea să recupereze mingea. Adversarii inteligenți au folosit această tactică pentru a-l scoate din poziție și apoi au găsit jucători prin centru.
Cu City care presează sus și adesea om la om, Anderson a trebuit să acopere mai mult spațiu, iar colegii săi de la mijloc nu au avut fizicul necesar pentru a-l sprijini.
Când City are mingea, Enzo Fernandez, care face adesea parte din trio-ul de mijloc, pornește frecvent în curse ofensive fără minge spre ultimul treime. Atunci, City poate rămâne cu doi sau trei jucători în spatele mingii, ceea ce oferă adversarilor condiții favorabile pentru contraatac, dacă reușesc să spargă primul val de presiune.
Pentru Maresca, problema nu ține atât de formație, cât de faptul că pierde mingea. După înfrângerea cu Forest, el a declarat: „Primești tranziții atunci când pierzi mingea și când nu câștigi duelurile.”
Alte îngrijorări apar când analizăm abilitățile jucătorilor din spatele lui Anderson.
Gianluigi Donnarumma nu este un portar renumit pentru jocul cu piciorul. Fundașii sunt utili cu mingea, dar au greșit costisitor sub presiune, când încearcă să construiască din spate, și în acest sezon.
Guardiola a încercat anul trecut să reducă aceste probleme cerând mijlocașilor să își asume mai multă responsabilitate în construcția jocului.
Plecarea lui Rodri și mai ales a lui Bernardo Silva, care cobora adesea în adânc și ducea mingea de la propriul portar până la mijlocul terenului, au făcut problemele lui City mai evidente.
Oricât de bun este Anderson, el nu poate rezolva singur construcția jocului așa cum făcea Bernardo Silva. Totuși, Ayyoub Bouaddi ar putea fi folosit în acest rol, după cum am văzut când a jucat împotriva presingului Braziliei la Cupa Mondială.