Andoni Iraola, acum antrenor al formației Liverpool, a început cariera de manager la AEK Larnaca, din Cipru, unde a fost demis după o serie de șase meciuri fără victorie în campionatul de top al insulei, în urmă cu șapte ani.
Drumul său de la acea demitere până la Anfield nu a fost deloc obișnuit. Iraola a învățat din experiență, și-a reconstruit cariera în Spania, la Mirandes, apoi a impresionat cu adevărat la Rayo Vallecano și la Bournemouth, ceea ce i-a adus oportunitatea de la Liverpool. Este de înțeles că foștii săi colegi privesc cu uimire această ascensiune.
Au existat oare, în acea zi din ianuarie, cei care credeau în el? Larnaca a remizat 2-2 acasă cu Ermis Aradippou, echipă care avea să termine ultima în clasament. Rezultatul a prelungit seria de meciuri fără victorie în campionat la șase, iar Iraola a plătit prețul cu postul.
Dincolo de rezultate, existau semne că Iraola era destinat unor lucruri mai mari, sau a fost doar victima unei culturi a demiterilor rapide din clubul cipriot? David Catala, care a jucat sub comanda lui la Larnaca, inclusiv în ultimul meci, spune că a observat semne promițătoare.
„Avea deja idei foarte clare despre ce își dorea”, spune Catala. „Se vedea și, sigur, toți jucătorii vorbeau despre faptul că va deveni un antrenor fantastic. Dar să ajungă la acest nivel? Să spui că va ajunge la Liverpool? Este o afirmație foarte mare.”
Înainte de Cipru, Iraola își petrecuse întreaga carieră de jucător în Europa, la Athletic Club, cu o scurtă perioadă în Statele Unite, la New York City. Primul său pas în lumea antrenoratului, la Larnaca, l-a scos din zona de confort, chiar dacă în club exista o comunitate spaniolă destul de numeroasă.
Un început impresionant și o cădere rapidă
Impactul inițial a fost remarcabil. Larnaca a trecut de trei runde de calificare pentru grupele Europa League, cu victorii în fața celor de la Dundalk, Sturm Graz și Trencin. Nu mai puțin important, jucătorii au adoptat cu entuziasm ideile lui Iraola.
„Să joci în Europa League pentru o echipă din Cipru a fost uimitor”, explică Catala. „Iar munca pe care a făcut-o a fost bună. Erau aceleași idei pe care le dorește acum la Liverpool: presing sus și agresivitate foarte mare, atât cu, cât și fără mingea.”
În Cipru, la acea vreme, un astfel de stil era deosebit de rar. „Ritmul jocului acolo era foarte lent. Am reușit să joc acolo până la 38 de ani, pentru că ritmul nu era atât de ridicat.” Iraola avea însă o altă viziune asupra jocului, pe care o învățase sub comanda lui Marcelo Bielsa, la Bilbao.
Catala explică: „Totul era mai exploziv cu el, mai mult ritm, mai multă intensitate. Se vedea cum o făcea Marcelo la Athletic Club. Îmi amintesc că uneori era exact așa și pentru noi. Lucruri nebunești, ca marcajul om la om pe tot terenul. Asta era nebunesc pentru jucători.”
Acum, Catala recunoaște că acesta a fost un preview al viitorului fotbalului. „Fotbalul a mers în direcția aceasta. Felul în care trebuie să pressezi. A schimbat mentalitatea jucătorilor.” Chiar și jocul din țară. „A schimbat puțin ritmul campionatului din Cipru.”
Pentru o vreme, totul a funcționat. La începutul lui decembrie, după 10 meciuri, Larnaca era pe locul doi în clasament, în spatele celor de la Limassol, singura echipă care o învinsese în perioada respectivă. Formația lui Iraola era chiar în fața campioanei de șase ori consecutiv, APOEL, care avea să câștige și titlul.
Apoi totul s-a destrămat rapid. A urmat un 5-1 acasă cu Bayer Leverkusen în Europa, înconjurat de trei deplasări pe insulă fără nicio victorie. O înfrângere acasă, cu scor minim, a sporit presiunea înainte de pauza de Crăciun. Apoi, un eșec în deplasare la Omonia, urmat de remiza cu Ermis, retrogradabila, i-a pecetluit soarta.
Au existat unele ajustări tactice, dar nimic major. „Nu a schimbat prea mult în gândirea sa despre felul de a juca împotriva diferitelor echipe”, își amintește Catala.
Lecția presiunii
Adevărata lecție a fost că, deși era un mediu care trebuia să-l ferească de reflectoare, pentru un nume atât de important din timpul carierei de jucător, presiunea vine repede în fotbal. „Dacă nu obții rezultate, este greu să ai încrederea proprietarilor.”
Catala explică: „Ciprul este foarte dificil pentru antrenori, mai ales pentru cei tineri, pentru că proprietarii cluburilor sunt foarte pasionați. Și în momentul în care nu obții rezultate, îi demit pe antrenori ca și cum ar fi nimic.
Imediat ce pierzi meciuri, mai ales în fața echipelor mai slabe, fanii vorbesc imediat cu proprietarul, iar acesta înnebunește. Nu poți avea stabilitatea de care ai nevoie uneori când ești un antrenor tânăr. Asta s-a întâmplat cu Andoni.”
Catala, care avea să antreneze el însuși echipa Larnaca, rămânând puțin mai mult decât Iraola, a încercat să ia lucruri de la fostul său antrenor. El crede că și Iraola a beneficiat de pe urma acelei experiențe. „A fost totuși o alegere bună să începi acolo”, insistă el.
„Ciprul nu este un loc ușor de lucru pentru nimeni, dar este un loc bun pentru un antrenor tânăr să își înceapă drumul. A avut ocazia să antreneze o echipă în Europa League, de exemplu. Din păcate, fotbalul peste tot este acum foarte instabil pentru toți antrenorii.
A fost o perioadă scurtă. Dar ar fi învățat multe din experiența din Cipru, despre cum să gestioneze situațiile. A fost primul lui job, trebuie să iei ceva din asta. Sigur, de atunci a progresat mult și s-a dezvoltat.”
Despre ajungerea la Liverpool, Catala spune: „Sunt fericit pentru el. Dacă te uiți la ultimii ani, se vede că este un antrenor fantastic. Nu pot spune că nu mă așteptam, dar este puțin o surpriză.” De la demiterea de la Larnaca până la Liverpool, cum ar putea fi altfel?